Validarea și greșeala- arta de a le oferi copiilor repere

Un articol publicat în Ziarul Evenimentul joi, 25 iunie 2015

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/despre-validare-si-greseala–217202087.html

Nevoia de validare a comportamentelor noastre este în strânsă legătură cu încrederea.

Un copil care nu este lăsat să greșească, controlat permanent, crește timid, dependent  de aprobarea celor din jur, ezitant în orice ar întreprinde, amânând pentru un mereu alt moment punerea în aplicare a planurilor sale.

”Omul din greșeli învață” pare a fi un proverb greu de acceptat când vine vorba despre proprii copii, ne simțim parcă datori să-i ocrotim, să-i ferim de presupuse sau reale suferințe și de multe ori ajungem să le controlăm micuților( care pot avea vârste de până la 40 de ani J) fiecare pas, să le spunem ce să facă și cum, lipsindu-i practic de libertatea de a experimenta pe propria piele viața care înseamnă în multe momente să greșim, să ne vedem greșeala și să hotărâm singuri ce să nu repetăm. Este des folosită expresia ”glob de sticlă” referitoare la acei copii hiperprotejați, iar un părinte care îi repetă mereu copilului ce să facă și ce nu, cum să facă…, ”reușește” să imprime copilului sentimentul de neputință, de neîncredere în ceea ce face fără validarea părintelui și ulterior a partenerului, având o atitudine aproape obedientă în relațiile cu acele persoane care sunt asociate cu autoritatea părinților.

De la vârste mici copiii pot fi provocați să-și găsească răspunsuri, iar întrebarea ”Tu cum ai face în situația X” chiar va determina copilul să sondeze în interiorul său, să gândească, nu va prelua idei ”de-a gata”. În plus îi va crește încrederea în forțele proprii, va învăța că știe și poate să găsească soluții, va fi mândru că a reușit și singur. În plus, dacă ar fi vorba despre a-l motiva să întreprindă anumite acțiuni,  sarcini care la prima vedere pentru el nu par a fi realizabile în totalitate, este indicat să-l îndemnăm să-și facă un plan de acțiune, poate să-l ajutăm pe alocuri- cu atenție la diferența dintre ”ajutor” și ”fac eu în locul tău”. Avem tendința, ca oameni să ne implicăm cu mai multă energie în acele acțiuni și strategii pe care le considerăm a fi proprii, ca fiind ”idei proprii” decât în cele impuse de alții.

Momentul greșelii și al conștientizării acesteia dar și al rezultatului ei  este iarăși unul decisiv prin felul în care părintele se comportă, cum reacționează adultul la greșeala copilului. Util este să ne amintim că toți greșim uneori, dar că progresul înseamnă și să învățăm din asta. Și poate chiar asta să le transmitem și copiilor noștri, privind către interiorul nostru mai întâi, în încercarea de a afla la ce ar folosi cu adevărat critica, pedeapsa.

Psihoterapeut Iulia Cruț