Iulia Cruț-psihoterapeut

Atunci când privim viața, cu toate aspectele sale, ca pe un joc, redescoperim bucuria și satisfacțiile ei ca prin ochii unui copil  curios.

Ce avem de învățat în timpul jocului pentru a accesa un nivel superior de evoluție, cum se comportă jucătorii care își trăiesc  cu seninătate și victoriile și înfrângerile?

Și mai ales, care sunt căile prin care am putea redescoperi bucuria vieții, depășind și inevitabilele obstacole?

Ideea unui mod de evoluție și cunoaștere prin teatru a încolțit în mintea și inima mea o dată cu experiența lucrului cu oamenii.

Am observat că majoritatea dintre noi privim fascinați către oameni care au un anumit succes dar și că, deși ne dorim succesul, cel mai des ne punem singuri piedici, cel mai adesea. Ne este greu să ne dezlănțuim potențialul, creativitatea, inteligența pentru că nu ne cunoaștem, pentru că nu credem suficient în noi, pentru că emoțiile generate de frici ne controlează.

Și unul dintre gândurile care produce cele mai mari emoții distructive este acela legat de părerea pe care o lăsăm asupra celorlalți, în diverse contexte. De aceea îi admirăm pe cei care vorbesc în public și par a nu avea emoții, admirăm actorii pe scenă pentru că par a trăi complet rolul ca și cum nu ar avea ochii publicului ațintiți asupra lor.

Aceasta este și una din motivațiile dar și unul din obiectivele cursului: conștientizarea gândurilor care produc emoțiile, pentru ca, la final, a urca pe o scenă să devină o bucurie. Și când spun scenă, mă refer la toate acele situații de evaluare din partea altora dar și la o scenă propriu-zisă.

Conștient sau nu, noi jucăm tot felul de roluri, zilnic. Spre exemplu, sunt mamă, sunt psihoterapeut, sunt soție, sunt prietenă, sunt client, sunt șofer, etc. Atunci când, din motive diverse, ne confundăm cu unul dintre aceste roluri, când uităm că suntem altceva, dincolo de rol, trăim ceea ce numim nefericire. Când rolul de angajat al unei companii este trăit ca și cum doar acela l-ar defini pe un om, în momentul pierderii locului de muncă, echilibrul se regăsește mai greu, viața pare a-și pierde sensul.

Descoperirea și înțelegerea rolurilor noastre prin roluri asumate în timpul unui curs de dezvoltare personală prin teatru aduce și conștientizarea propriei ființe în profunzime. Mai mult, putem descoperi cum ne raportăm la ceilalți și la rolurile lor, relațiile noastre capătă astfel o nouă perspectivă.

Cred în potențialul fiecărui om și am văzut de multe ori oameni care, susținuți și încurajați, au evoluat și și-au văzut visele împlinite. Eu însămi, în primul rând, sunt un om care a trebuit să redevină copil la un moment dat,pentru a merge mai departe.