Sanando

Vine un moment în viață în care avem șansa de a ne vedea pe noi. Eu îi spun șansă, dar, până la a observa ce trambulină extraordinară este un astfel de moment s-ar putea să-l simțim ca pe o confruntare. Să respingem ceea ce vedem, ceea ce am putea înțelege și accepta despre noi, dacă…Teama și negarea sunt firești în acel moment, la început. Nu-ți place ce afli despre tine, deci nu ai cum să fii tu acela, ceilalți pot simți ură, invidie, ciudă, mânie, tu nu, tu poți fi doar perfect și nu înțelegi de unde vin nemulțumirile noian în viața ta. Și continui să crezi(citește te rog ”să te minți”) că nu despre tine e vorba. Și fugi. Și apoi nu te mai uiți la tine. Iar dacă descoperirile astea se întâmplă să le faci atunci când ești chiar în timpul terapiei, te ustură, te doare, nu-ți place. Te doare oricum, în terapie sau nu. Și e normal să fie așa. Tot normal este și să simți să nu mai vrei să continui terapia sau orice alt drum pe care l-ai făcut și care te-a pus în fața oportunității de a te vedea așa cum ești. În meseria mea, acest moment se numește ”rezistență”-clar că ne opunem cu toată forța oricât de bine ne-ar explica terapeutul că acel ceva care se opune în acel moment, dacă este depășit, produce schimbările mult așteptate.

Dar dacă continui să-ți dorești să ierți fără a recunoaște că urăști, dacă continui să spui că tu nu vrei o casă nouă și fierbi pe dinăuntru de invidie că altul are, nu faci decât să fugi și să ratezi șansa.

Acceptarea vine doar în urma cunoașterii, nu ne putem accepta dacă ne tot ascundem de adevărata noastră ființă. Pentru că a ne stăpâni pe noi, a fi stăpânii propriei vieți, urmează după ce ne acceptăm, așa cum suntem. Așa că fă-ți curaj! Iluziile te îndepărtează de Viața ta…

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat la rubrica Sfatul psihologului, în Ziarul Evenimentul, joi, 2 iunie 2016

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/trambulina-adevarului-despre-noi–217313745.html