Toiag
O noapte duioasă cu ploaie-n ghiveci
Se lasă încet peste tot.
Un suflet îşi lasă pe pernă la bloc
Un strop de noroc,
Şi-un pic de visare şi zâmbet dulceag
Şi-un pic de amar.
Şi pleacă în noapte să-şi ia un toiag-
Nu e în zadar!
Toiagul e alb, curat, luminos
Cu stele ţintite-n mâner
Să-i fie de leac, de-ajutor
Să-i fie folos
Şi-un pic efemer.