Scrie ce simți

 

A povesti unei coli de hârtie experiențe, sentimente, despre oameni și relația cu aceștia,  este adesea mai mult decât a ne destăinui unui prieten.

Scriind, mintea va fi obligată la a ordona cât de cât idei care altfel se îngrămădesc uneori de-a valma toate o dată. E un alt mod de a ne pune ordine în gânduri, dacă vreți. Am putea observa noi înșine, citind ceea ce am scris că, ceea ce părea a nu avea nici o soluție, se poate acum rezolva. Ori, ceva care ne macină, prin scris, se vede și din altă perspectivă și astfel nu mai rămâne un factor stresant.

Scriind putem deveni mai conștienți de gândurile noastre pentru că noi, adesea, nu prea știm, nu suntem foarte conștienți cum, plecând de la un singur gând, țesem scenarii care produc reacții emoționale. Ați observat cum de la un simplu cuvânt sau situație nici nu știm când devenim nervoși, agitați, reacționăm în relațiile cu ceilalți? Doar gândindu-ne la ceva? Acest șir al gândurilor distructive poate fi oprit notând ideile și gândurile , fiind un bun exercițiu prin care observăm  funcționarea propriei minți.

O dată așternute pe hârtie, unele din experiențele și gândurile noastre rămân fără puterea de a ne afecta în sens negativ, ca și cum prin scris am elibera din noi lucruri pe care altfel nu le putem gestiona.

În plus, deși ar putea părea copilăresc-dar la ce vârstă nu e recomandată joaca?-un jurnal poate fi extrem de util. Am putea observa recitindu-l din când în când resurse pe care inițial nu le-am văzut, am putea observa cum dincolo de mai multe roluri pe care le avem în viață-soț/soție/părinte/angajat, etc- noi suntem mai mult decât rolurile noastre. Unui jurnal îi putem destăinui ceea ce, din diverse motive, nu putem spune nimănui altcuiva. Iar asta poate constitui în sine un proces de catharsis, de eliberare.