Refuzul- putere sau nepolitețe?

Sarcini pe care le preluăm mult peste puterile noastre la serviciu, mici ajutoare oferite în stânga și în dreapta tuturor, în orice condiții, indiferent de cât de multe alte lucruri avem de făcut. Cum să refuzi un prieten care te roagă să-l ajuți? Cum să refuzi șeful sau colega de birou când te roagă să faci în locul lor lucruri care la prima vedere nu sunt cine știe ce? Cum să spui nu deși nici tu nu ai terminat ceea ce aveai de făcut sau poate nu te pricepi, sau poate pur și simplu ești dornic să te odihnești? Politețea și intenția curată de a ajuta sunt uneori lucruri diferite pentru că a nu refuza pe cineva care îți cere asta poate însemna epuizare și stres prin multitudinea de sarcini, prin presiunea timpului. Intenția de la care plecăm atunci când nu putem refuza pe cineva se găsește privind atent la propria conștiință. Dacă descoperi că pe șeful care pune în spate sarcini în plus nu-l poți refuza din frica repercursiunilor, dacă pe colega de birou care mereu te roagă să-i faci și ei un raport nu o poți refuza pentru că te gândești că ai putea fi refuzat la rândul tău sau nu ai mai fi privit în colectivitate ca fiind un bun coleg, ai pornit pe un drum al descoperirii în interior al unuia dintre mecanismele care stau la baza multora dintre acțiunile noastre- teama de consecință.

Refuzul, politicos și cu asertivitate, ne redă puterea de a fi la cârma propriei vieți și de a transforma frica de consecință în motivații pozitive ale acțiunilor noastre, vom acorda ajutor pentru acțiunea în sine, ori de câte ori putem cu adevărat, fără să ne împovărăm până la epuizare, fără să fim în ipostaza din care ajutăm pe de o parte iar pe cealaltă suntem furioși pe cei care, cerându-ne ajutor, nu fac decât să ne ofere posibilitatea de a spune și ”Nu”.

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat joi 10 martie 2016 în Ziarul Evenimentul, la rubrica Sfatul psihologului

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/refuzul-putere-sau-nepolitete–217288011.html