Pe podium

 

Concursurile școlare sunt doar o parte din competițiile  la care care participă copilul.

Podiumul este miza în aproape tot ceea ce facem, recunoaștem sau nu. Nu recunoaștem uneori că urmărim și noi, ca adulți să fim pe primul loc în topuri fel de fel, uneori ascunzându-ne după scopuri mai înalte declarate. Alteori, recunoaștem că, prin majoritatea acțiunilor noastre ne dorim să fim cei mai buni într-un domeniu, cei mai căutați, cei mai…

Ce e rău în a fi cel mai bun domeniu?

 A fi, în orice caz, este de dorit lui a avea. Jucând în competiția “am, posed”, e mult mai ușor să pierzi meciul cel mare, propria existență să treacă pe lângă tine, nici nu observi când devii nefericit descoperind că undeva, există încă un obiect de posedat.

Chiar dacă alegem atent mediul în care copilul își desfășoară activitatea, găsim pentru el acel mediu în care sunt încurajate mai degrabă lucrul în echipă și colaborarea, mai devreme sau mai târziu va intra într-o competiție.

O extremă a competitivității o reprezintă acel comportament care generează frustrare, anxietate și poate chiar furie în lipsa locului întâi.Iar de aici și până la a recurge la tot felul de acțiuni menite să-i îndepărteze din cale pe toți cei care reprezintă un potențial pericol, nu e decât un pas.

 Cealaltă extremă înseamnă să nu intri deloc în competiție, preferând să rămâi pe dinafară. Și să nu înțelegi, în final, cum ai ajuns pe locul doi.

Cum să ne învățăm copiii, așadar, să se situeze undeva la mijlocul celor două extreme?

•Învață-l să se compare cu el însuși, nu cu alții. Ce ai făcut astăzi mai bine decât ieri? Câte exerciții în plus ai rezolvat azi față de ieri? Ce punctaj ai obținut de data asta la concurs față de rezultatele anterioare? Obișnuit din timp să-și urmărească propriul progres, va observa, ajutat de dvs. că începe să devină din ce în ce mai bun în domeniile pe care le urmărește.

•Uneori este nevoie de mai mult efort în aceeași direcție pentru a obține rezultate mai bune. Alteori însă, poate fi cazul ca, ceva anume, să fie făcut diferit. Poate copilul dvs exersează mult, dar la ore nepotrivite bioritmului său. Discutând împreună, este constructiv să obișnuiți copilul să se întrebe “Ce anume am de făcut altfel sau mai mult?”.

•Atunci când își compară rezultatele sale cu ale altora-și asta nu se poate evita, copiii se compară între ei în timpul orelor de curs, notează în mintea lor care coleg a răspuns mai repede sau mai bine, cine a obținut punctaj mai mare la un concurs-vorbiți-i despre muncă și perseverență. Un copil care obține punctajul cel mai mare la un concurs poate avea în spate multe ore de muncă, copilul dvs cât timp dedică pregătirii?

•Observați care sunt abilitățile  lui principale, la ce anume se pricepe, ce anume face cu mai mare plăcere? Talentul copilului dvs într-o anumită direcție poate fi sursă de încredere în el.

•Copiii dvs deja au observat cum, oameni diferiți fac lucruri diferite, au meserii diferite. Sunt capabili să înțeleagă faptul că și ei au talente și abilități diferite, deci și rezultate diferite uneori. Îndrumați de dvs, vor găsi acele arii de activitate de unde să-și extragă satisfacția reușitei. Nu toți excelăm la matematică, așa cum nu toți “avem ureche”pentru limbile străine.

•Când copilul resimte un eșec, acordați-i toată atenția dvs și nu minimalizați ceea ce simte. Este foarte posibil ca ceea ce dvs considerați neimportant, trecător, pentru el să declanșeze o furtună interioară care să-i diminueze drastic încrederea în propria persoană.  Mai ales în astfel de momente copilul are nevoie de tot suportul dvs, are nevoie să fie ascultat.

•Limbajul dvs nu trece neobservat.  Folosiți cu grijă superlative ca “cel mai bun”, acestea ar putea fi interpretate de copilul dvs ca singurul lucru acceptat, orice e mai puțin decât cel mai bun reprezentând un eșec. Lăudați un anume comportament, în locul superlativelor-“ai scris foarte citeț” în loc de “ai fost cel mai bun”.

•Competiția între frați are ca “premiu” atenția părinților . Și se desfășoară și fără ca dvs să o încurajați, evitați așadar concursurile de tipul “Cine face mai bine/ repede curățenie în cameră”.

•Exemplul pe care copiii îl urmează suntem noi, părinții. Dacă ei ne aud povestind despre cum “am bătut”un coleg, vor înțelege că acesta e atitudinea de urmat.

•Nu evitați să-I vorbiți copilului despre eșec, asta nu îl va proteja.  Cei care nu renunță în urma unui eșec  devin mai buni. Propriile exemple creează punți de legătură și încredere între dvs și copilul dvs. Ce ați făcut dvs în situații în care nu ați avut rezultatele dorite? Ce au făcut în astfel de situații persoane în care copiii dvs au încredere?

Pasiunile și idealurile dvs coincid cu cele ale copilului? Rămâneți atenți să nu transformați propriile vise neîmplinite în scopuri induse copilului.