Părinții au roluri diferite în creșterea copiilor

De la fiecare dintre părinții noștri preluăm câte ceva, învățăm câte ceva și vrem ceva anume. Mama și tatăl nu pot fi la fel, nu se pot comporta la fel cu copilul și este firesc să fie așa. Stereotipiile de gen ne programează să credem că un bărbat nu poate/nu știe să schimbe scutece și nici să hrănească un copil, așa cum o mamă nu poate/ nu știe să joace fotbal cu băiețelul său. Sigur, instinctul matern are o legătură cu o îndemânare mai mare a mamei în a oferi îngrijirile de bază unui nou-născut dar nu se contrazic cu nimic în ceea ce privește eventuale abilități de a bate mingea cu cel mic. La fel, așa cum un tată este mai priceput în a-l distra la fotbal pe copil, asta nu înseamnă că nu poate dobândi și abilități care sunt atribuite mamei.

Apariția noului membru al familiei, copilul, de multe ori generează frustrare prin lipsa dialogului între cei doi, luați prin surprindere poate de noile sarcini ce le revin în calitate de părinți, prin lipsa acceptării unor roluri diferite în viața copilului. Aceste roluri, pe măsură ce copilul crește, pot fi redistribuite, adaptate la fiecare situație. Însă, o dată cu trecerea timpului, fiecare părinte observă că sunt anumite activități pe care le desfășoară cu mai multă pricepere, cu interes mărit, fără apăsarea grea a lui ”trebuie” și care îi sunt peste puteri, pe care le desfășoară din obligația de a face pe plac partenerului. Acolo unde dialogul între părinți este permanent, fiecare dintre ei poate rămâne implicat cu bucurie în creșterea și îngrijirea copilului, în educația lui și astfel acesta va resimți și echilibrul emoțional atât de necesar, el neprimind în plan subtil stări de nervozitate și frustrare.

Nici joaca nu este un capitol ușor dacă un tată se va forța să deseneze cu fetița lui, un timp îndelungat, în loc să aleagă o activitate care să le fie ambilor pe plac- ce spuneți despre a merge la un film, despre a merge în parc cu rolele?

O mamă, în același sens al discuției, va ”șurubări” camioane, mașinuțe, un timp scurt fără a-și pierde interesul. Și ea poate găsi acele activități care să se potrivească și pentru ea și pentru băiatul său- un puzzle poate fi de preferat, un film la fel.

Bărbați și femei, părinți și copii, suntem creați să fim și diferiți, iar cu cât mai rapid ne acceptăm și diferențele, ne asumăm rolurile, cu atât mai echilibrați vor crește, pe lângă noi, copiii noștri.

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat joi, 20 aprilie 2016, la rubrica Sfatul psihologului, în Ziarul Evenimentul

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/parintii-au-roluri-diferite-in-cresterea-copilului–217301237.html