”Aș vrea să îmi dai”, ”Vreau să înțelegi că”, ”Mă enervează când tu faci..”
Vorbe care arată spre celălalt în relații și care sunt semne că ceva nu e suficient, că nu suntem mulțumiți de… celălalt. Sau poate am învățat să folosim cuvintele cu măiestrie, să nu mai învinuim sau să ne ”controlăm”. Să însemne asta că avem relații mai bune?
Cuvintele folosite doar cu înțelegerea mentală a felului în care pot schimba o relație nu modifică în bine această a treia entitate care este reprezentată de relația dintre două persoane, nu pe termen lung. Dacă acestea, cuvintele, nu sunt însoțite de intenția corectă de a-l asculta și pe celălalt, de a exprima și cu inima nu doar cu mintea pot fi foarte ușor unelte de manipulare. Cui îi place să descopere că a fost manipulat? Pe cine ar onora manipularea fie ea și într-un mod foarte iscusit cu putință făcut? Ai putea spune: da, m-a convins să fac ce voia el/ea, dar a făcut-o atât de inteligent!?
O relație bună cu celălalt înseamnă să-l poți privi pe celălalt în primul rând ca fiind și el un suflet, exact ca și tine. Dacă ai ști că dincolo de ”carcase” diferite, oferite de trup, studii, mașini, cel din fața ta este un suflet la fel ca tine, un student ca și tine la școala vieții, poate chiar un suflet care ți s-a așezat în față spre a te ajuta să înveți o lecție despre tine însuți, ți-ar fi mai ușor să respiri adânc și să-i vorbești cu intenția corectă, din inimă, chiar dacă ceea ce face sau spune nu te face tocmai fericit.
A ne ”controla” în relațiile noastre poate părea o soluție. Controlul însă nu face decât să țină sub presiune ceea ce simțim cu adevărat. Cineva te înfurie și te ”controlezi” în loc să te întrebi de ce anume stârnește acea reacție în interiorul tău. Sigur, în momentul acela când furia e pe cale să pună stăpânire pe tine, este de ales să decizi să te stăpânești, să nu reacționezi, să nu lași furia să devină stăpânul tău. Și asta este greu dacă ești obișnuit doar să te ”controlezi”.
Diferența dintre control și stăpânire vine din cunoașterea răspunsului la întrebarea ”de ce strânește celălalt acea reacție în mine”. La început vom spune că tot celălalt este vinovat, el a spus, el a făcut. Procedând astfel intrăm cu ușurință în cercul vicios care duce la certuri, la relații disfuncționale. Controlul e ca un capac pe care îl punem peste tot ce simțim, peste tot ce nu știm că există în noi și nici nu vrem să știm. Atunci când punem capacul deasupra înseamnă că înăuntru nu mai este nimic sau doar că nu lăsăm să se vadă ce e acolo?
Dar eu de ce am atras această experiență în viața mea? Am putea începe să căutăm răspunsul în interiorul nostru. Iar pașii încep întotdeauna cu cunoașterea de sine. Procesul cunoașterii de sine este jocul întregii noastre vieți, mereu mai descoperim încă ceva despre noi. E nevoie să ne privim atent și sincer și să ne acceptăm cu totul ca să ne putem apoi stăpâni.
”Prefer să fiu întreg decât doar bun”- spunea Carl Gustav Jung, referindu-se la acceptarea de sine.
Cei din jurul nostru ne sunt oglinzi care vor exprima mereu ce avem de învățat despre noi. Iar oglinzile vor reflecta relații constructive și armonioase atunci când în noi începe să se instaleze armonia. E nevoie să ne acordăm timp pentru noi înșine fără ca acesta să fie un act egoist. Cel care poate să stea doar cu sine în liniște, fără să simtă plictiseală ori nervozitate ori depresie, poate avea relații frumoase și cu alții.
Psihoterapeut Iulia Cruț
Acest articol a fost publicat joi, 11 august 2016, la rubrica Sfatul psihologului, în Ziarul Evenimentul
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/sfatul-psihologului–217330537.html
Poate vei considera un ajutor în redescoperirea de sine, în vindecare și evoluție cartea pe care cu mult drag ți-o oferim, eu- Iulia Cruț și Valentina Stănescu, prin intermediul editurii Meditative Arts,
Vindecarea și evoluția noastră sunt două concepte care merg mână-n mână – pe măsură ce evoluăm, vindecarea vine de la sine. Pentru a învăța lecțiile proprii de viață, avem nevoie de conștientizare, ca un prim pas. Am căutat diverse metode de a mă ajuta pe mine și pe alții în acest joc al redescoperirii de sine Printre aceste metode, desenarea și colorarea mandalelor este pe cât de jucăușă și aparent copilărească, pe atât de profundă și eficientă.