”Mi-am pierdut încrederea”- în cine?

Persoanele care au suferit o dezamăgire, în relații de dragoste sau nu, cel mai ades pomenesc despre pierderea încrederii în celălalt.

I s-a oferit cuiva credit, spus sau nespus, și acesta nu a confirmat. I s-a oferit toată dragostea și celalalt nu a oferit la fel, ba dimpotrivă. De multe ori în spatele scenei au stat multe așteptări pe care celălalt nici nu le-a intuit dar care au sfârșit prin a fi fost neîmplinite. Oamenii vorbesc destul de rar despre ceea ce se așteaptă ca celălalt să facă și, când totuși se hotărăsc să vorbească, folosesc tonul nepotrivit, încărcat deja cu frustrări.

Când se rupe o relație apar și cuvintele care desemnează pierderea încrederii, a creditului care i se acordase acelei persoane. Apare și suferința și stând prea mult în starea de ”eu sufăr pentru că cineva mi-a trădat încrederea” se pierde ușor-ușor o ocazie, oamenii trăind mai ușor cu neputințe decât cu schimbările personale.

Ce ocazie ar putea să ofere o astfel de suferință?

Dacă am fi niște actori care ne-am trăi viața interpretând roluri- de soț/soție, parteneri de afaceri, angajat- cei cu care relaționăm sunt investiți de noi înșine în niște ”evaluatori”. Astfel, când șeful, investit inițial cu încredere, dezamăgește, iar actorul părăsește înfrânt un loc de muncă, în spatele scenei, cineva, o voce a inconștientului, cea care spune că și-a pierdut încrederea în șef, spune de fapt că nu a fost validat în rolul de angajat, deci în propria persoană care activa pe rolul acesta la serviciu. Încrederea este de recuperat așadar în propria persoană, fiind zdruncinată de ceea ce a resimțit ca eșec.

Dezamăgirea pe care un bărbat ”o provoacă” unei femei, la fel, zdruncină de fapt încrederea femeii în ea, ca femeie, neprimind din partea bărbatului investit cu puterea de a o confirma pe acest rol, validarea, prin neîmplinirea așteptărilor ei.

Același exercițiu, invers, ne duce în același loc, oricare ar fi rolurile jucate de un om.

Ceea ce omitem când arătăm spre celălalt este faptul că a avea încredere este un sentiment din noi înșine, proiectat asupra celuilalt. O dată zdruncinat de un eveniment exterior, tot dinăuntrul nostru se repară, privind la rana produsă în noi, la rolul pe care nu am simțit că am primit aplauzele.

 

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat la rubrica Sfatul psihologului în Ziarul Evenimentul, joi, 4 februarie 2016

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/lectii-despre-incredere–217275509.html