“Nimic nu este mai ușor decât să te scufunzi în propria ta natură. Singura condiţie este să nu mai reclami ajutorul mentalului. Norul de gânduri care vă menţine la suprafaţă vă împiedică să vă scufundaţi, să regăsiţi străfundurile fiinţei voastre. Ne-am obişnuit să folosim gândurile ca un suport al tuturor momentelor. De îndată ce un gând ne părăseşte noi prindem un altul, fără să conştientizăm niciodată intervalul care le separă, vidul în care ele iau formă, se formează şi se şterg. Aceste spaţii pure dintre doi nori sunt tocmai pasajul prin care puteţi să întâlniţi infinitul. Nu vă limitaţi viaţa la undele care vă parcurg mentalul. Fofilaţi-vă între idei, angajaţi-vă între spaţiile care îşi înşiruie defileul. Cum să reuşeşti prin conştienţă, prin luciditate? Fiţi ca un trecător care priveşte mulţimea din stradă. Observaţi mişcarea gândurilor care vă traversează spiritul şi veţi vedea că acestea nu sunt decât umbre anonime. Contemplaţi-le fără să faceţi nici cel mai mic comentariu. Dacă le puteţi examina calm, cu detaşare, pumnul care le strânge azi se va destinde automat şi veţi fi proiectaţi în afară de trafic, în marea odihnă imuabilă şi luminoasă pe care nici o reflectare pasageră nu o poate afecta. Intervalele dintre gânduri fiind goale, nu au nici o bază. Nu puteţi deci să rămâneţi acolo acelaşi, să vă menţineţi eul, acest lucru nu mai este posibil. Eul vostru va fi absorbit şi va muri. Această scufundare este singurul vostru refugiu. Ea vă va propulsa spre ceea ce sunteţi voi cu adevărat. Încredinţaţi-vă ideilor, sunteţi ca şi suspendaţi în aer, departe de pământul vostru natal. Tăiaţi firele! Veţi fi în mod miraculos purtaţi spre esenţă, spre natura voastră profundă.”

Osho –Cunoașterea de sine