Imperativ și uneori agresiv, măștile noastre cer să fie iubite, apreciate chiar dacă asta înseamnă să nu ținem cont de ce este și ce vrea celălalt.
Gelosul cere să fie iubit, suspectează și parcă așteaptă mereu dovezi că a fost înșelat și le găsește și unde ele nu există, încearcă să prevină permanent o eventuală trădare. Ca și cel care se teme să nu fie prădat de hoți și își ține strâns banii în mână, sau verifică la fiecare minut că portofelul e la locul lui, care își numără banii cu sufletul la gură, și gelosul trăiește o stare de nesiguranță, frica de a nu pierde, de a nu i se lua. Nu știe încă faptul că așa își ia singur de fapt. Se tem uneori cei care, pentru că au furat se așteaptă să fie furați, cei care pentru că nu dăruiesc nu cred că vor primi, cei care pentru că nu se iubesc nu știu că sunt iubiți, nu cred că se poate. Și atunci stau de pază, ca gardieni implacabili, vehemenți.
Și dacă banii nu vorbesc sau nu au sentimente, oamenii se pare că au. Cel urmărit permanent are tendința să fugă din acestă situație, să scape din închisoarea pe care cel care pretinde că îl iubește îl ține. Și din când în când, tocmai ceea ce păzesc, oamenii geloși pierd pentru că urmăritul chiar dorește să fugă din lanț, chiar face asta, cu curaj. De multe ori, deși rămâne lângă gelos, urmăritul rămâne în relație, suportă agresivitate verbală, emoțională și fizică, de dragul închisorii care pare a fi singura soluție. Dar în realitate nu este cu sufletul lângă cel gelos, tot va fugi cumva, prin boală, prin relații ascunse, prin depresii și alcoolism.
Nciodată cei doi nu sunt însă separați, prin simplul fapt că își întrețin reciproc comportamentele, își creează situațiile de dependență, își hrănesc nesiguranța în propria persoană și se validează doar prin ochii celuilalt. Sunt suflete care, pentru că nu se cunosc, nu se acceptă, suflete care nu se iubesc pe ele însele pentru că nu au primit poate decât nesiguranță, poate doar violență la rândul lor. Iar când agresiunea de orice fel este singura formă de atenție primită vreodată, doar asta dăruiesc, iar cel agresat, în aceeași situație în care nu a primit nimic altceva, consideră că orice fel de atenție este mai bună decât deloc. Poate că cineva care țipă sau te urmărește la fiecare pas pare a-și exprima așa dragostea, poate că am tot auzit că dacă partenerul nu e nici un pic gelos nu ne iubește. Dar iubirea arată altfel, nu ține pe nimeni în închisori și nu strigă ”Să mă iubești” pentru că nu așteaptă nimic în schimb.
Psihoterapeut Iulia Cruț
Un articol publicat la rubrica Sfatul psihologului a Ziarului Evenimentul în data de 24 septembrie 2015
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/despre-gelozie-cu-dragoste–217230759.html