Cum recunoaștem depresia

Disperare și întuneric, neputință și lipsa voinței de a întreprinde orice.

Cu ochii privind în gol, abia ducându-se pe sine, omul pe care a pus stăpânire depresia, nu mai vrea nimic, aproape că nu mai mănâncă, își îndeplinește cu greu sarcinile și obligațiile de serviciu, totul pare a fi un supliciu.

Avem în cultură o indeferență față de omul care trece prin episoade de depresie, de multe ori acesta fiind neînțeles de cei apropiați, dacă nu chiar condamnat că nu ”își vine în fire”, i se spune uneori că ”se alintă”.

Cu factori declanșatori diverși, pe un fond de tulburare emoțională posibilă în antecedent, depresia nu alege între bărbați și femei, deși statisticile spun că femeile ar suferi mai des de episoade depresive. Probabil, și aici este din partea mai multor specialiști o părere, bărbații, etichetați de societate ca fiind sexul tare”, se ascund și își ascund mai des trăirile, neputințele. Destul de frecvent asociată cu alcoolismul, despresia începe să fie luată în serios după mediatizarea unor cazuri de suicid care mereu vin ca o surpriză.

Din fericire, tocmai mediatizarea acestor cazuri pare să ducă la conștientizare și la îndemnul de a nu trata cu indiferență aceste stări, doar cu speranța că ”va trece”. Sufletul greu, negru de apăsarea depresiei, nu își mai exprimă adevărata lui energie, nu mai vorbește omului despre nimic bun, pentru că nu mai poate. Orice zi în plus câștigată poate face diferența între recăderi frecvente și depresii majore și o viață reluată în propriile mâini.

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat joi, 7 aprilie 2016, la rubrica Sfatul psihologului, în Ziarul Evenimentul

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/cum-recunoastem-depresia–217297007.html