Greșim cu toții, adulți și copii, suntem variantele noastre perfecte în fiecare moment totuși și, dacă ne oferim șansa, din ceea ce greșim ne putem da cele mai mari șanse de creștere, de învățare, de progres.
Cuvântul ”greșeală” este o etichetă care are conotație ”grea” care nu are cum să nu aducă după sine și sentimente de culpabilizare și devalorizare. Așa că, pentru început, a reformula din ”ce am greșit” în ”ce anume este de îmbunătățit” cu privire la un comportament, o situație, este o modalitate mai mult decât binevenită, și atunci când e vorba de copii, dar și de noi, ca adulți, și în această privință, a felului în care oferim feedback copilului, aplicându-se regula ”pune-te o clipă în papucii celuilalt”.
Așa că eu, ca parinte, mă gândesc adesea cum aș prefera eu să mi se spună ce am de îndreptat: brutal, cu formule de genul ”ai greșit, ”nu e corect cum ai scris” sau cu formule ”crezi că ai putea face și mai bine acest lucru”, ”cum anume ai putea să faci ca să ajungi la rezultatul X”? Pe de o parte, cu siguranță evitarea cuvântului ”greșeală” nu va pune copilul în situația de a se simți devalorizat, incapabil, pe de altă parte, atunci când este întrebat despre cum crede el că s-ar putea îmbunătăți ceva, se simte și ascultat, simte că și modul său de a gândi contează, se simte încurajat să propună, să găsească singur soluții pe care le va și accepta ca mod de acțiune concretă mult mai ușor decât atunci când i se impun de altcineva.
A evita să dăm feedback asupra activităților sau comportamentelor ce au nevoie de îmbunătățiri( așadar nu despre ce greșesc :)), privează copiii de șansa de a afla din timp ce au de făcut. Posibil, din multă dragoste, pentru că întotdeauna copiii noștri sunt pentru noi darul perfect ce ni l-a făcut Universul, putem avea tendința de a-i feri de sentimentele pe care noi credem că ei le-ar putea avea dacă le spunem despre ”îmbunătățiri”. Comunicat însă corect, fără a cădea nici în extrema culpabilizării dar nici în cea a atitudinii de tipul ”ținut în globul de sticlă”, feedback-ul rămâne o sursă sigură de creștere și oferă și șansa de a seta o gândire pozitivă în ceea ce privește critica. Astfel, copilul va primi cu deschidere sugestiile celorlalți, nu va interpreta ca fiind ”personale” observațiile colegilor, profesorilor, va ști să cântărească și să discearnă.
Psihoterapeut Iulia Cruț
Articol publicat în Ziarul evenimentul joi, 10 decembrie 2015, la rubrica Sfatul psihologului
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/lasati-i-pe-copii-sa-greseasca–217257099.html