Cine este câștigătorul?

Câștigătorul primește întotdeauna trofeul, în orice joc, în viață.

Trofeul este motivația noastră și el are forma medaliilor sau diplomelor, forma caselor și a mașinii, forma liniștii interioare, stabilte fiind toate acestea de fiecare dintre noi, fără ca o formă să o excludă pe alta. Poate doar a nu recunoaște în discuția sinceră cu noi înșine care ne sunt obiectivele, ce trofee ne atrag, asta ar fi o bună păcăleală, o excludere a propriului râs în tot jocul.

De când lumea oamenii s-au luat la întrecere și și-au disputat premii, făcând din asta jocuri frumoase sau războaie. Competiția corectă ne învață ce mai avem noi înșine de făcut ca să ne îmbunătățim prestația și ne trece prin furci caudine până ne dăm seama că noi devenim mai buni, că evoluăm.

În extrema incorectă, cel care își dorește cu orice preț să câștige, va lovi în oricine i se pare că se apropie de ținta sa și tințele, ca năluci mișcătoare, nu se termină niciodată, oboseala îi curmă liniștea celui care fuge mereu să-și hrănească spaima că cineva îl va întrece, indiferent pe ce plan se desfășoară competiția. Cât timp acesta rămâne un joc fair play în conștiința  competitorilor, aceștia au numai de câștigat, și din victorie și din eșec. Cât timp în joc nu se strecoară teama și motivația noastră rămâne legată și de evoluția personală, de a învăța din greșeli și din calitățile celorlalți, jocul rămâne frumos, pasionant.

Dacă teama și orgoliul ne fac să stăm la pândă, să punem piedici celorlalți, trăim noi înșine într-un război interior ori îl declanșăm și cu alții.

A sta pe margine, evitând jocul, nu ne va face mai liniștiți sau mai buni decât cei care joacă, noi jocul ni-l dorim și când nu recunoaștem, iar sta pe margine și a-i judeca pe ceilalți ne ține lipiți de propriile insecurități și neîncrederi.

A fi învins înseamnă să renunţi după un eşec.

A fi învingător înseamnă să reuşeşti să te ridici şi să continui după un eşec.

Momentul în care avem un eşec este trăit diferit de fiecare din noi, unii dăm vina pe alţii sau pe context, alţii ne autoblamăm.Desigur, adevărul poate fi undeva la mijloc. Dacă aș fi făcut așa, dacă celălalt ar fi făcut așa, dacă ar fi fost alta situația….

Ce a fost cu siguranță nu mai putem schimba dar ceva putem culege din această experiență a eșecului: să ne întrebăm CE am de învățat de aici?

Lasă-ți apoi puțin timp să înțelegi ce s-a întâmplat și nu lua hotărâri în primele momente. Poate atunci suntem încă prea supărați pentru a vedea limpede.

Revizuiește apoi care este scopul tău: de ce ai pornit pe acel drum pe care ai întâlnit și eșecul?

Noi ne evaluăm de obicei prin comparație cu alții și asta uneori poate fi constructiv. Dar te-ai evaluat și în comparație cu tine însuți? Întreabă-te dacă astăzi ești mai bun decât ieri și așa vei deveni mai bun și comparativ cu alții dacă asta e important pentru tine.

Păstrează în minte că împlinirea după un drum pe parcursul căruia ai avut și obstacole este mai valoroasă decât când obții ceva prea ușor. Sigur ți s-a întâmplat să te bucuri de ceva ce ai realizat prin forțe proprii depășind și greutăți. Ne bucurăm și când primim ceva fără prea mult efort sau merit dar nu e la fel de mare împlinirea.

Iar dacă singur nu găsești putere să te ridici și să continui, oricât de mică ți s-ar părea problema ta, nu e o rușine sau semn de slăbiciune să ceri ajutor! Mai rău ar fi să abandonezi atunci când ai fi putut fi un ÎNVINGĂTOR!

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat la rubrica Sfatul psihologului a Ziarului Evenimentul în data de 28 ianuarie 2016

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/castigatorul-primeste-intotdeauna-trofeul–217273031.html