Sanando

În articolul pe care îl semnez azi la rubrica Sfatul psihologului, în Ziarul Evenimentul, vă propun un experiment. Și dacă îi veți da curs, sunteți pe cale să vă schimbați mult în bine relația cu copilul, iar asta va fi doar bonusul, întrucât câștigul esențial se va simți în suflet.

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/chiar-a-neconditionata–217207985.html

 

Mi-e cel mai ușor să îmi explic termenul ”iubire necondiționată” raportându-mă la copil și cred, sau sper, că fiecare părinte înțelege termenul atunci când se gândește la copilul său.

Cât de ușor uităm de ”necondiționare”, chiar părinți fiind, atunci când, de multe ori cu cele mai bune intenții, încercăm să le facem copiilor viața mai bună. Și aici intervin acele mecanisme psihologice despre care psihologia vorbește ca fiind ”programe” care rulează în inconștientul nostru, ele fiind frici, neîmpliniri, frustrări ale noastre, ca părinți, transmise copilului deasemeni fără să știm cum, când.

Sigur că ne dorim ca ei, copiii noștri, să ducă un trai mai bun, să facă lucruri excepționale, să devină…Nimic rău în asta dacă este și o alegere liberă a copilului aici, dacă nu i s-ar sugera că diferența dintre nota 9 și 10 nu înseamnă ”ratare”, dacă nu i-am transmite, prin presiunea rezultatului, că nu poate fi iubit decât dacă este admis la cutare școală, dacă nu primește un anumit premiu, diplomă.

Vom spune că nu, nu facem așa, și copiii noștri știu că îi iubim. Știu? Când le-am spus cu exact aceste cuvinte ultima dată?  Când le-am mulțumit pentru ceea ce sunt? Vă propun un exercițiu simplu: mergeți acum și mulțumiți-i copilului dvs pentru ceva. Pentru orice. Mulțumiți-i pentru ceva ce simțiți cu adevărat. Dacă durează mai mult de câteva secunde să vă gândiți pentru ce ați putea să-i mulțumiți, dacă vă întrebați care e rostul acestui exercițiu, vă propun să vă luați cât timp aveți nevoie pentru a vă aminti cum v-ați simțit când vi s-a mulțumit dvs pentru ceva ce ați făcut, pentru ceva ce reprezentați pentru cineva. Inspirați adânc și amintiți-vă ce ați simțit în suflet când părinții v-au mulțumit pentru ceva. Poate că nu au făcut asta, poate că nu au știut că așteptați așa ceva, poate că nici ei la rândul lor nu au auzit asemenea cuvinte, în vremea copilăriei lor.Nu-i judecați pentru că nu au știut, ne iubesc cum știu ei mai bine, poate fără cuvinte.

Iar când mergeți să mulțumiți copilului, pentru ceva ce face, pentru ceea ce reprezintă el în viața dvs, dacă veți observa cum sufletul lui înflorește, poate emoția lui va lua chiar forma unor lacrimi de bucurie, de împlinire. Poate veți simți în suflet iubirea necondiționată și minunea de a o oferi. Poate vom învăța să oferim mai des. Poate veți plânge și dvs puțin, semn că simțiți. Nimic mai frumos pe lume decât a ne da voie să simțim.

16 iulie 2015