Cauzele atacului de panică-

Un articol publicat de Maura Anghel, în data de 4 decembrie 2014, în ziarul Evenimentul

Sursa http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/care-sunt-cauzele-atacului-de-panica–181357.html 

Resimţit ca pe un pericol iminent, atacul de panică se instalează brusc, fără semne prevestitoare

 * la nivel emoţional, cei care au trăit atacuri de panică descriu o stare de lipsă totală de control asupra stării lor şi a mediului

 * la baza acestor afectări stau, în general, sentimente de teamă profundă, anxietăţi pe care cel în cauză nu le cunoaşte conştient

Atacul de panică se manifestă fizic în mai multe forme, printre care, cel mai des întâlnite: senzaţia de sufocare şi lipsa de aer, tremurat incontrolabil, transpiraţii reci, vertij. Deşi mental unii pot încerca să stăpânească aceste senzaţii, faptul că simptomele fizice par a nu fi determinate de nimic definit, nu se pot corela de obicei cu un eveniment recent, cercul vicios se reia, iar cel în cauză nu simte o îmbunătăţire pe care ar putea să o producă singur.
Un diagnostic de atac de panică se pune după o a doua experienţă de acest tip, deşi un prim episod poate fi suficient de traumatizant.
Dacă starea de panică intensă din timpul atacului se diminuează, iar după un interval care poate dura între 5 minute şi jumătate de oră, un pacient îşi poate continua activităţile obişnuite, acest fapt nu determină însă şi o revenire totală la o funcţionare normală, fizică, emoţională, mentală. După un prim şoc pe care atacul de panică îl produce, cei care au trecut prin astfel de experienţe resimt în permanenţă teama că un nou atac ar putea interveni oricând. De aici şi pericolul instalării depresiei (cu episoade de depresie majoră), anxietăţii generale şi chiar abuz de substanţe medicamentoase şi nu numai.
Frica, duşmanul din suflet
La baza acestor afectări stau, în general, sentimente de teamă profundă, anxietăţi pe care cel în cauză nu le cunoaşte conştient. Situaţii de viaţă diferite de la un om la altul generează starea de frică: frica de a pierde ceva/ pe cineva, frica de moarte. Acelaşi eveniment, situaţie nu ne afectează pe toţi în acelaşi fel, fiecare dintre noi raportându-ne diferit la acestea, astfel că nu se pot numi cu precizie anumite evenimente sau situaţii care ar predispune pe cineva la atacuri de panică. În experienţa personală, am constatat că persoane care au o mare dorinţă de a controla cât mai mulţi factori care influenţează viaţa lor şi a celor din jur, persoane de altfel deosebit de luptătoare, în condiţiile în care, din mediul exterior puterii lor de influenţă, apar situaţii neaşteptate, sub presiunea întocmai a acestei dorinţe de a „se descurca”, ascund în inconştient ceea ce simt. Ceea ce reprimăm în inconştient, mai devreme sau mai târziu, se va manifesta în exterior sub o formă sau alta. Atacul de panică poate să apară după un eveniment minor în viaţa celui în cauză, dar are rădăcina în ceva care a însemnat mult- ca intensitate emoţională, cândva în trecut.
Prin metode specifice se pot identifica emoţii, gânduri, frici, sentimente care, cândva în trecut s-au „ascuns” în inconştient. Noi acumulăm astfel de emoţii, gânduri, sentimente în diferite momente ale vieţii, iar sub presiunea socială, nu exprimăm ceea ce simţim şi chiar dacă ştim ce simţim, ne impunem să simţim altceva care ar fi mai frumos, mai corect. Iar sentimentele adevărate sunt astfel reprimate.
Psihoterapeut Iulia Cruţ

Spiritual, o persoană care trăieşte un atac de panică are nevoie să redobândească sentimentul, credinţa că nu este abandonat, singur, că poate primi ceea ce are nevoie, trăind viaţa în ritm cu Universul în locul luptei cu „valurile vieţii”.

Psihoterapia atacurilor de panică îmbină tehnici cognitiv-comportamentale şi tehnici de relaxare şi autohipnoză, eliberări emoţionale şi metode de conştientizare. Practic, pacientul va reînvăţa cum să fie la cârma propriei vieţi.