Roluri în viața de zi cu zi

În contextul cursului de dezvoltare personală prin teatru  „tu TE joci” ,am fost, de mai multe ori, întrebată, zilele astea,  cât teatru jucăm noi, oamenii, în viața de zi cu zi.

Răspunsul meu nu are cum să fie unul singular, valabil pentru fiecare.

În funcție de context, în funcție de cât de bine ne cunoaștem, în funcție de ce intenții avem, jucăm teatru-mai mult sau mai puțin. De fapt, aș separa asta în două situații:

-cea în care intenționat ne asumăm un rol, o mască, un comportament pentru a ne atinge un anumit scop, indiferent că e vorba de o acțiune pozitivă sau negativă, în sens general vorbind. Putem să ne asumăm rolul unei persoane care zâmbește altcuiva, forțat, intenționând să obțină ceva de la aceasta, ori zâmbetul să fie afișat doar din intenția de a ascunde o dispoziție  personală proastă.

-situația în care, inconștient, jucăm un rol diferit de ceea ce suntem este des întâlnită  când nu suntem suficient împăcați cu noi, nu ne cunoaștem, nu ne apreciem așa cum suntem. Atunci, comportamentul nostru disimulează ceea ce noi considerăm că este acceptat social. O persoană timidă, care de fapt, nu crede prea mult în propriile forțe, poate afișa fie o veselie excesivă, fie o răceală ca de gheață, ambele comportamente vrând de fapt să ascundă temerea că nu este suficient de bună așa cum este.

Jucăm teatru în fiecare zi și bine ar fi să conștientizăm cum facem asta pentru a putea ieși din spatele măștilor, pentru a obține libertatea de a ne alege singuri rolurile în viață și a le juca cu bucurie, fără a rămâne atașați de nici unul dintre ele.  Când nu ne conștientizăm aceste roluri, aceste măști, mai devreme sau mai târziu apare și o suferință.  Banal, se întâmplă în multe cazuri: nu ne putem desprinde de rolul pe care îl jucăm ca angajat de exemplu, aducem acest rol cu noi acasă, iar aici, nu ne putem bucura de rolul pe care îl avem în familie. Sau, confundând rolul de părinte cu însăși ființa noastră, uitând că suntem și soți, de exemplu, în familia pe care am format-o, la plecarea din cuib a copiilor, unele cupluri ajung la despărțire, după ani petrecuți împreună fără a fi aflat că sunt mai mult decât părinții cuiva.