Când lumina ochilor voștri crește mare

Cu câte pregătiri ați plecat în prima voastră excursie împreună!!!!

Și parcă plecați pentru o lună întreagă, așa arăta portbagajul mașinii: zece rânduri de hăinuțe, pantalonași și de ăia și de ăia( că nu se știe niciodată), un bax de scutece( tot pentru că mai bine să ai mai multe decât să rămâi fără), olița, cincisprezece biberoane(sterilizate cu grijă conform tuturor regulilor de igienă alimentară la copil), borcănele și ustensile de hrănit( să fie, că nu se știe ce găsești unde mergi și oricum copilul mănâncă o dată la trei ore și e nevoie de resurse).

Și ați plecat, da, sigur, nu prea departe, doar o zi și poate și o noapte și a fost extraordinar. Veți ține minte toată viața călătoria asta, a fost prima voastră călătorie împreună, nu mai contează că voi, adulții, v-ați întors mai obosiți decât ați plecat…

Apoi, face cumva timpul, și trece foarte repede.

Iar într-o bună zi, ”lumina ochilor voștri” declară că preferă să stea cu prietenii decât să meargă cu voi. Asta dacă nu cumva vă informează sec că nu are chef de mers cu voi, ori chiar că-i stricați planurile și tinerețea cărându-l cu voi, când el, copilașul de mai ieri, are alte planuri, mult mai interesante.

Poate, dacă nu-ți dai seama că pruncul a crescut și ții morțiș să nu vezi asta, o să-l convingi cumva să te mai urmeze o vreme.

Nu, tu nu-i vei spune că nu știi ce să faci altceva, după ce atâția ani, el a fost centru atenției tale, după ce ați uitat, ambii părinți, că sunteți și altceva decât părinți.

Dacă ați uitat că sunteți și soț și soție în tot acest timp, amintiți-vă acest lucru înainte ca plecarea de acasă a copilului major să provoace divorțuri din acelea de care se miră mulți:”Vai, s-au despărțit după 20 de de ani…”.

Dacă ați uitat că fiecare în parte, mamă și tată, puteți,  și mai ales, aveți nevoie să faceți și altceva în același timp în care creșteți un copil, amintiți-vă asta, întrebați-vă cine sunteți, ce pasiuni aveți, la care lucruri vă pricepeți. Înainte ca, tot la plecarea copilului, să găsiți că viața își pierde sensul. Înainte ca, tocmai pentru că nu ați văzut că viața are și alte lucruri pregătite pentru voi, nu doar rolurile de părinți, să vă împiedicați cumva copilul să plece de acasă( și pe la 40 de ani să stea încă cu voi, nu din motive de spațiu locativ), înainte ca , și plecat de acasă, voi tot ”pe capul” lui să vreți să stați.

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat joi 4 august 2016 la rubrica Sfatul psihologului în Ziarul Evenimentul

 

Cred în soluții adaptate fiecărui copil în parte, fiecărei familii în parte. Din dragoste pentru copii am scris Trei saptamani, cu trei copii. Parenting, educatia pe baza de retete universale?”

O felie din viața reală, trăită cu trei copii, devine o rampă de lansare pentru câteva concluzii care, fără a fi rețete universal valabile, sunt o invitație la a ne pune în locul copiilor și în mijlocul lor.
O dată ce ne dăm jos armurile de adulți și pășim în lumea lor cu curiozitate și cu inima deschisă, copiii ne învață tot ce am avea de înțeles despre lumea asta: joaca și iubirea, trăite în tot ceea ce fac.

CUPRINS:
Iubiti-i mereu pe copii
Partea I
Trei saptamani, cu trei copii
Partea a II-a
Prenting, educatia pe baza de retete universale?

trei-saptamani-cu-trei-copii