Toiag

 

Toiag

O noapte duioasă cu ploaie-n ghiveci

Se lasă încet peste tot.

Un suflet îşi lasă pe pernă la bloc

Un strop de noroc,

Şi-un pic de visare şi zâmbet dulceag

Şi-un pic de amar.

Şi pleacă în noapte să-şi ia un toiag-

Nu e în zadar!

Toiagul e alb, curat, luminos

Cu stele ţintite-n mâner

Să-i fie de leac, de-ajutor

Să-i fie folos

Şi-un pic  efemer.

 

 

 

Post navigation