Să fii într-un loc fără să fii acolo- un exercițiu de conectare

Ai visat vreodată să călătorești peste tot în lume și măcar cu gândul te-ai dus în locuri pe care ai vrea să le vezi, să le simți?

Noi, Oamenii care stau în cerc, am călătorit. Cum?

Pe o foaie de hârtie am pus patru puncte ori am desenat un pătrat, am definit cadrul unei mandale care, prin cifra 4, conectează la un loc, la un spațiu. Începeam acest exercițiu unii cu curiozitate, alții mirați, nici unul dintre noi, cei care ne jucam cu creioane în tabăra de la Murighiol, neștiind ce avea să urmeze. De un lucru eram siguri- primisem indicația de a ne aduce în gând câte un loc în care niciodată nu fusesem. Era nevoie doar să desenăm ce simțim să desenăm, spațiul desemnat de pătrat sau cele patru puncte fiindu-ne sprijin.

Oameni diferiți, conectați la aceleași locuri, am surprins în desen cum arată locul, fundația pe care a fost construit, evenimente și energia locului, starea pe care oamenii care au fost în trecuturi prezenți pe acolo au avut-o.

O cetate din România, construită pe șisturi verzi, transmitea celui care desena o stare de agitație asemănătoare celui care rămâne fără aer- în istorie, locul a ”murit” sufocat prin izolarea la care a fost supus de contextul vremurilor.

WP_20160608_008

WP_20160608_004

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pădurea care înconjoară un alt loc a fost văzută ca protejându-l și totodată ținându-l în izolare- și locul acela a avut nevoie în istorie de protecție în fața celor care au tot încercat să-l cotropească, în zilele noastre, chiar fiind în apropierea unui oraș mare, nu se ajunge acolo chiar ușor, puțini știu de el, și mai puțini îl vizitează.

WP_20160608_006

Trepte care duc la intrarea princială și trepte pe care se urcă într-un turn au fost desenate cu culori diferite marcând istoria locului, de la momentul construcției până azi, cel care a desenat de la stânga la dreapta alegând culori diferite, pentru fiecare epocă în parte, fără a ști, conștient, de ce.

WP_20160608_007

Un alt aspect, același loc, un alt om care s-a conectat- a rezultat un desen cu ”motive copilărești” și care, prin prezența simbolului infinitului, vorbea despre continuitate în viitor- ce poate defini mai bine acest aspect decât copiii, educația? Iar în locul acela a fost cândva școală de fete…:)

WP_20160608_009

Trecutul zbuciumat în care locul a fost pârjolit e scris în cărțile de istorie- în desen, susrprins călare, din trecuturi și până azi, a fost desenat unul dintre cei care nu venea cu gânduri pașnice acolo.

WP_20160608_001

 

Poate cel mai impresionant desen a fost cel care părea că nu este nici un desen. Pătratul în colțul din dreapta sus și restul foii goale, descrie însă exact drumul pe care se ajunge acolo, poziția în dreapta la capătul drumul și pustiul pe care l-au lăsat în urmă vremurile grele. Iar persoana care desena, care spunea că nu simte să deseneze nimic acolo, a surprins exact ”nimicul” care rămânea în urmă după fiecare pârjol.

WP_20160608_010

 

Rămânem cu experiența care ne-a spus că putem fi oriunde, când vrem, când ne dăm voie să ne conectăm, când percepem lipsa oricăror bariere. Mandala în sine ne va duce oriunde, în timp și spațiu, noi suntem cei care e nevoie doar să ne dorim să trecem prin poarta pe care o deschide. Înțelegerea faptului că nu suntem separați de nimic, nici de oameni, nici de locuri vine o dată cu o simplă joacă, cu un creion în mână, cu o foaie de hârtie, cu o mandală ca poartă de acces.