Modalități practice de a transforma sentimentele de vină și rușine

Destul de greu de acceptat că suntem oameni, că avem voie să greșim, că uneori nu avem resurse pentru a face și altfel…

Printre cele mai adânc ascunse în inconștient sunt sentimentele de vină și rușine, prin urmare dezvoltăm așa – numite mecanisme de apărare, acele ”trucuri” psihice prin care să putem supraviețui cu propriile gânduri, cu propriile evaluări la adresa comportamentelor noastre din anumite momente.

Acceptarea limitelor umane nu ne este la îndemână poate pentru că am fost criticați, poate pentru că un eveniment traumatic ne-a marcat, poate pentru că avem modele la care ne raportăm într-un mod care ne face rău.  Puțini oameni reușesc să vorbească deschis și fără să se blameze despre lucrurile ”rele” pe care le-au făcut la un moment dat. Și nu vorbim aici despre fapte reprobabile, vorbim despre vina de a fi chiulit, rușinea de a fi fost prins copiind, vina că nu reușesc să-mi stăpânesc nervii în prezența copilului deși îl iubesc….vorbim despre sentimente pe care le-am încercat cu toții la un moment dat.

Și ca să nu ne mai simțim vinovați încercăm și mai din greu, singuri și punând mai multă presiune, ridicând standardul la care ne raportăm fără a ține cont de limitele personale, până la epuizare.

Devenim critici și cu cei din jur, nemulțumirea pe care o simțim față de noi o aruncăm peste alții uneori, cerând mult, și mai mult.

Cel care se simte vinovat aduce mereu în prezent ceva ce s-a întâmplat în trecut, inconștient, iar adesea simte că toți cei din jur îl vor condamna pentru ceva, prin urmare, în ochii celorlalți, se străduie să pară acel om care crede că va fi apreciat, nejudecat.

Orice feedback devine greu de primit în forma în care este transmis, fără a fi resimțit ca evaluare negativă, reproș.

 

Ce e de făcut?

  1. Vina nu dispare dacă te cerți pentru aceleași lucruri, notează mai bine toate lucrurile pe care le-ai făcut ca să îndrepți greșeli. Inclusiv decizia pe care ai luat-o de a nu repeta un comportament anume dacă acesta ți-a produs sentimentul de vină.
  2. Scrie un jurnal al lucrurilor pentru care te învinovățești – din cele mai vechi amintiri și până în zilele noastre. Poate încă nu ai resursele interioare să povestești cuiva ce simți, poate că nu te-ai decis încă să mergi la un psihoterapeut. Scrisul îți va ”descărca” o parte importantă din povara pe care o ții pe umeri.
  3. Desenează cerc în care marchează cu o culoare oarecare vina – cercul ești tu, iar vina este ceva ce porți înăuntru. Ce formă are vina? Ce culoare ai ales? CINE ALTCINEVA ÎN AFARĂ DE TINE MAI VEDE acest model din interiorul cercului?
  4. Evaluezi corect vina? Oare ești cu adevărat vinovat pentru o reacție pe care ai avut-o în urma unui eveniment traumatic? Spre exemplu, victimele violurilor sau copiii abuzați sunt copleșiți de sentimentul că ”din cauza lor” s-a întâmplat abuzul. ”Dacă aș fi făcut altfel, dacă aș fi fost…, dacă”. Din acest motiv multe dintre victime nu își denunță abuzatorii.  În astfel de cazuri psihoterapia este modalitatea de a ieși din cercul vicios al suferinței.

 

Citește și cum altfel să te evaluezi singur:

Nu simți că ești bun, că ești frumos, că ești deștept, că…?