Fobiile sociale

Numai gândul că trebuie să vorbești în fața unor oameni și …

Te motivează sau te îngheață ideea că de asta depinde soarta ta academică?

Și dacă stai să te gândești bine nici nu trebuie să fie vorba despre a vorbi în fața unui profesor sau a colegilor, nici în preajma prietenilor nu prea ești tu cel care să își exprime ideile…

Te-ai întrebat de ce îți ”îngheață sângele în vene” sau simți ”că îți ard obrajii” în astfel de situații?

În primul rând e destul de probabil să simți presiunea unei evaluări la care ești supus – reală în cazul unui examen, mai puțin probabilă când ești cu prieteni la o discuție filosofică la o terasă.

Creierul percepe această siuație ca pe un posibil pericol și generează răspunsul de tip ”luptă sau fugi” care are ecou inclusiv în felul în care se va simți corpul fizic ( înghețat, încălzit, transpirații, etc) petru că intră în acțiune hormonii de stres.

Și mai mult decât atât – te gândești că de fapt ai în minte posibilele consecințe pe care le are ceea ce spui, ceea ce faci în public?

Da, exact la asta te gândești – ce vor spune ceilalți despre mine, ce vor gândi, ce notă voi lua, cum îmi va afecta asta viitorul ( termin școala sau nu, vor mai vrea prietenii mei să iasă cu mine când vorbesc în felul ăsta..)

Anxietatea socială este foarte prezentă în noi, în doze mici ne și ajută – cum ar fi să mergem nepregătiți la un examen, relaxați că nu avem cum să fim evaluați în defavoarea noastră? Poate ar fi de tratat tocmai această prea multă relaxare dacă nu știm nimic despre subiect și alegem să ne dăm cu părerea 🙂

În doze prea mari anxietatea socială ajunge până la cote în care persoanele dezvoltă ticuri, fac atacuri de panică înainte de un examen, ”îngheață” total în momentul în care ar trebui să-și susțină un examen oral.


http://www.sanando.ro/terapia-emdr/

 

La baza anxietății sociale se află sentimente primare care fac referire la rușine, neîncredere în ceea ce suntem și știm, în capacitățile noastre. Ele ”apar când tendința creierului de a prezice rezultate negative și de a se îngrijora în privința lor se combină cu nevoia sa de acceptare și de aprobare socială” – Dean Burnett