Ceea ce încă nu poate fi suportat

Trecerea timpului nu este niciodată o garanție că ne vom vindeca de o suferință în lipsa conștientizării cauzelor care au produs-o, în lipsa unor acțiuni concrete menite să curețe unele răni și să le ”panseze”- răni trupești sau sufletești.

În primul momental apariției oricărei abateri de la normalitatea pe care o cunoaștem, abatere care produceîn noi o transformare pe care o percepem ca fiind negativă prin efectele pe care le resimțim, boli, despărțiri, deces, cu cât mai neașteptat este evenimentul în sine cu atât mai mare e posibilitatea de a intra în acea stare psihică numită negare. Parcă nu ne vine să credem că s-a întâmplat.

Din starea de negare, dealtfel firească, nu putem încă să începem vindecarea dar această etapă este ca un moment-tampon între două realități diferite- realitatea de dinainte și după apariția bolii/evenimentului traumatizant.

Psihicul nostru are nevoie de acest moment-tampon pentru a prelucra noua situație, ca și cum am avea nevoie de o ”traducere” a noii realități.  Fiecare trecem și prin astfel de momente chiar dacă nu întotdeauna ceilalți observă, diferența dintre noi este că acest moment durează mai mult sau mai puțin dar mai ales în faptul că unii conștientizăm că trecem prin asta, iar alții nu.

Deși a rămâne prea mult timp în această stare de negare a noii realități întârzie posibilitatea de a începe vindecarea, fiecare om are propriul ritm prin care are nevoie să își reintegreze experiențele, prin urmare, a forța pe cineva să vadă ceea ce nu este încă pregătit poate crea un fals efect binefăcător, ulterior existând riscul de a reintra și mai puternic în aceeași stare de negare.

Dacă ceva se transformă în viață, iar noua realitate nu ne este pe plac, negarea ei nu este o soluție, dar adaptarea are nevoie de timp, de înelegere și de compasiune.

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat joi, 1 septembrie 2016, la rubrica Sfatul psihologului în Ziarul Evenimentul

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/a-fiecare-om-are-propriul-ritm-de-refacere-dupa-un-eveniment-traumatizanta–217334971.html