Anatomia energetică a relațiilor

umbra

 

Fiecare relație poate fi considerată ca fiind o entitate creată din fiecare părticică de energie pe care, conștient sau inconștient, fiecare dintre cei implicați în ea, o investesc.

Spun conștient sau inconștient pentru că așa cum se consideră investiție conștientă fiecare gând și fiecare gest pe care-l facem cu bună știință, la fel, programele inconștiente după care acționăm în relații, intențiile pe care nici noi nu ni le conștientizăm atunci când facem anumite lucruri în relații, hrănesc entitatea numită ”relație” și o cresc. Iar cuvântul ”creștere” are aici în vedere evoluția relației în sine, fără a presupune neapărat o dezvoltare în sens pozitiv – multe relații evoluează spre distrugere, iar asta este tot o evoluție.

Vrem, nu vrem, atunci când interacționăm cu cineva, în orice fel, fie că interacțiunea are loc o perioadă scurtă sau mai lungă, fie că suntem implicați emoțional puternic sau nu, entitatea numită ”relație” se creează și are un ritm de dezvoltare care presupune și un sfârșit. Că oameni suntem, nu-i așa?

Relații de cuplu, relații părinte- copil, relații de prietenie, relațiile unei persoane cu o insituție, cu un loc de muncă – toate se supun unui astfel de ritm, iar așa cum omul se naște, se dezvoltă și moare, orice relație se comportă la fel.

Bineînțeles, evoluția relațiilor ne afectează în momentul în care investim mai mult în acea relație – investiție afectivă în cazul relației de cuplu, investiție de la nivelul corpului mental în relația profesor- elev, investiție fizică, emoțională, mentală și chiar spirituală când vine vorba de un job.

Și cum nimic nu ne deranjează cât timp lucrurile par să meargă așa cum ne dorim, începem să ne cântărim investițiile în momentul în care ceva începe să scârțâie într-o relație.

Pe de altă parte, fiecare relație trece prin stadii de dezvoltare firești la nivelul corpului fizic, emoțional, mental și spiritual, stadii care durează câte aproximativ șapte ani. Între doi oameni relația este cu atât mai împlinită cu cât fiecare palier în parte este hrănit cu energia corespunzătoare lui de ambii parteneri. Așa că, dacă în primii șapte ani de relație, preocuparea asupra corpului fizic este primordială, dacă cei doi parteneri sunt în egală măsură interesați de nevoile lor sexuale, se iubesc și experimentează, relația poate trece cu bine în următoarea etapă, cea dedicată corpului emoțional. La fel, doar dacă nevoile lor emoționale sunt hrănite în următorii șapte ani, relația trece spre etapa dedicată corpului mental, apoi spre cea dedicată spiritualității. Și recomand articolul scris de Vlad T. Popescu pe această temă, îl găsiți aici.

Relația care apare între un om și o instituție se supune acelorași reguli – cât investește fiecare dintre cei doi ( omul și instituția) în relația respectivă. Contribuția fiecăruia într-o relație, la modul general, poate însemna că unul dintre cei doi dă și celălalt primește – cunoaștere, afecțiune, apreciere, bani. Și fiecare relație durează exact cât timp una dintre părți măcar mai are ceva de dat sau de primit din acea relație, cât cinneva ai are o lecție de învățat din acea relație.

Relațiile de cuplu se termină când pe cele patru paliere luate în exact ordinea expusă – fizic, emoțional, mental, spiritual- nu este hrănită cu energia corespunzătoare. Așa că, dacă din punct de vedere fizic, cei doi nu au dat sau nu au primit energia specifică, pot trece în stadiul următor, în cel dedicat corpului emoțional, dar ”golurile” lăsate în urmă nu pot rămâne fără urmări, relația rămâne cu greu armonioasă, unul dintre parteneri sau amândoi acumulând frustrări pe care va căuta să le decompeseze altfel, în relație sau în afara ei.

Și dacă relația continuă, de obicei din frică, din neasumare, tensiunile cresc.

Tot la fel stau lucrurile și când este vorba despre relația dintre o persoană și un loc de muncă – pe fiecare palier în parte sunt lecții de învățat și o energie care trebuie hrănită, iar la nivel macro nimic nu poate fi ”fentat” – dacă te afli la un anumit loc de muncă pentru că ai de învățat o lecție a efortului fizic nu poți să stai în concediu de odihnă și să speri că salariul îți va curge de la sine la nesfârșit. La fel, instituția în sine nu poate abuza de plusul pe care un om îl aduce la nivel mental fără consecințe – poate că lecția acesteia, a instituției este să învețe de la oameni dar și să le recunoască niște merite.

Și toate acestea pot fi aflate – dn discuții, din mandala relației, din măsurătorile din radiestezia multidimensională – dar soluțiile adevărate vin atunci când nu ne propunem să îl schimbăm pe celălalt, nu pentru că nu ne-am dori și la acesta schimbarea, ci pentru că noi putem să ne schimbăm mai degrabă pe noi, pe celălalt s-ar putea să-l forțăm, să-l manipulăm și așa să ne tot învârtim în jurul …cozii karmice din relații.

 

Citește și

CONSILIEREA SPIRITUALĂ