Ce învață copilul care practică un sport

Într-o epocă în care temele sunt multe și presiunea performanțelor școlare tot mai mare, căutăm moduri prin care să ne ajutăm copiii să rămână echilibrați.

Un program bazat exclusiv pe formarea academică creează în cele din urmă epuizare psihică și dezechilibru emoțional, copilul ajunge în scurt timp să nu mai aibă motivație reală pentru învățare, procesul educațional nefiind întotdeauna unul cu rezultat imediat. În plus, fără să știm când și cum, dezvoltă o atitudine de competitivitate nesănătoasă, aceea prin care permanent se compară cu colegii, cu rezultatele lor, fără să își mai poată urmări progresul propriu, de la o zi la alta.

În programul și așa destul de încărcat, de multe ori părinții nu întrevăd orele pe care copilul le-ar putea dedica unui sport și poate nici motivația pentru care ar face acest lucru.

Prin practicarea unui sport copilul învață mai bine ca din multe alte locuri sau obiecte predate la școală câteva lucruri esențiale pentru formarea sa ca om.

Disciplina și autodisciplina – atâta timp cât poate respecta regulile impuse de un antrenor profesionist copilul se poate adapta oricând regulilor de orice altă natură, iar respectarea reglilor, oricât de neplăcut ar suna, face parte din capacitatea noastră de a ne adapta. Nu putem spune că disciplina aduce fericire dar cu siguranță un om care se poate adapta în mai multe medii cu ușurință respectă niște reguli, iar asta îl scutește de nefericire.

Autodisciplina învățată prin practicarea unui sport se reflectă și în felul în care copilul se va organiza și în rezolvarea altor sarcini, va ști cu siguranță cum altfel să își organizeze timpul de lucru dedicat temelor sau altor obligații școlare.

Competiție și competitivitate – felul în care se raportează un copil la succes și la eșec se învață foarte practic prin sport. Ai câștigat sau ai pierdut, în sport te antrenezi permanent. Copilul care se ferește să intre în competiție de frica eșecului dar și cel care este prea competitiv dorindu-și doar locul întâi, învață prin practicarea unui sport unde este echilibrul între cele două extreme: rămân în afara jocului și pierd sau nu sunt fericit decât cu locul întâi mereu și atunci…tot pierd.

De altfel, la nivel fizic și emoțional, după o oră de sport, orice om se va fi eliberat de surplusul de toxicitate acumulată din mediu și va găsi noi resurse pentru a desfășura și alte activități, astfel încât, un copil care practică un sport regulat va avea de fapt timp și energie în plus nu în minus.

Psihoterapeut Iulia Cruț

Acest articol a fost publicat joi, 17 noiembrie 2016, la rubrica Sfatul psihologului, în Ziarul Evenimentul

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/echilibrul-prin-sport-pentru-copii–217351463.html